vineri, 13 noiembrie 2015

dumnezeu ne încearcă?

Motto: Dacă dumnezeu ar fi condamnat să trăiască viaţa pe care a abătut-o asupra oamenilor, s-ar sinucide (Alexandre Dumas)

De multe ori, am auzit din gura unor handicapaţi spunîndu-se că doamne-doamne îi încearcă pe oameni. Chiar zielele trecute o auzeam pe tîrfa de Mara Bănică susţinînd sus şi tare că dumnezeu îi încearcă pe cei pe care îi iubeşte mai mult.

Păi hai să ne gîndim un pic. În special cei care avem şi cu ce. Cum ar fi ca un părinte să îşi bată copilul, să îi dea să mănînce doar ceai cu margarină şi asta doar pentru a îl "încerca". Să vadă cît de mult îl iubeşte copilul, sau altfel spus, cît de prost este.

Era o fază tare în "South Park". dumnezeu se lăuda la Satana că este iubit de un om căruia i-a dăruit o casă şi o familie frumoasă. Pînă la urmă, dumnezeu îi arde casa şi îi omoară familia omului numai pentru a-i arăta Diavolului cît de iubit este. Sick!

Şi acum, partea a doua a discuţiei pe care v-o propun. Credincioşii afirmă sus şi tare că dumnezeul lor este omniscient. Adică ştie ce a fost, ce este şi ce va fi. De fapt, el ar exista în afara noţiunilor de spaţiu şi timp. Atunci unde e "încercarea"? El ştie dinainte ce vei face. Doar dacă face la fel ca cu mărul, să aibă motiv de duşmănie.

Chiar azi a decedat o tînără de numai 20 de ani, Georgiana, deoarece părinţii ei, membri ai cultului Martorii lui Iehova, le-au interzis medicilor să îi facă transfuzie cu sînge. Ăsta e dumnezeul vostru, mă? Să mă piş pe el, că nici la o felaţie nu l-aş primi!

duminică, 1 noiembrie 2015

Două vorbe despre "tragedia" din clubul Colectiv

Motto: Un om e un geniu, o masă de oameni e o mulţime de proşti (Erwin Rommel)

Dacă existaţi undeva pe acest plai mioritic, imposibil să nu fi auzit de marea "tragedie" care a avut loc într-un club de noapte din capitală. Toate ziarele, toate televiziunile, toate FaceBook-urile numai despre asta vuiesc de două zile. Şi? Au crăpat 30 de fraieri. Ce mare scofală? Cine erau ei pentru societate? Ce au făcut ei pentru mine? De ce i-aş regreta? Pînă la urmă erau într-o discotecă, nu într-o bibliotecă. Eu de ce nu merg în cluburi? Şi nici fratele Adrian Hordoan nu o face! Ăia erau oameni sociabili, cu prieteni... Îşi pierduseră inocenţa altfel specifică vîrstei. Copii de 14-15 ani... Şi hai să zicem că ei nu aveau creier. Şi nu aveau. Dar părinţii ce-au păzit? Ajung la vorba amicei mele Bianca Băcurar, e adevărat, făcută într-un alt context: CURVE şi TÎMPIŢI!
Nu cred că era cazu' să se decreteze 3 zile de doliu naţional pentru nişte destrăbălaţi. Sînt curios cît mai ţine căcatu' ăsta urît mirositor...

Despre morţi, numai de bine! (altădată)
Hai... Daţi-i drumu' cu înjurăturile. Sînt pregătit!