sâmbătă, 21 septembrie 2013

Cum am devenit ateu

Motto: Religia - o frază de dînşii inventată, ca cu a ei putere să vă aplece-n jug (Mihai Eminescu)

Se întîmpla pe la vîrsta de 12 ani... Eram un credincios convins. Îmi amintesc cînd taică-meu mi-a spus că nimeni nu ştie cine au fost primii oameni la care eu am replicat că au fost Adam şi Eva, după cum scrie în biblie. El a spus că biblia este o carte care nu trebuie interpretată ad literam. Am fost surprins de reticenţa lui şi m-am pus pe citit biblia. Parcă pentru a-i dovedi că dreptatea e de partea mea. Am început cu biblia pentru copii. Ăsta a fost un factor. Taică-meu. Un credincios care nu este şi nu era habotnic. Al doilea element pot spune că a fost postu' Discovery. Cred că 90% dintre oamenii de ştinţă sunt atei. Şi aşa e normal.

Acum nu-mi mai e ruşine să o spun, dar, la fel ca Eminescu, am fost corigent în clasa a cincea la limba română. Vă vine să credeţi? Tocmai eu? Corigent la română??? Asta graţie doamnei profesoare Cîmpeanu Victoria de la Şcoala Generală Nr. 39 Constanţa. Am fost foarte surprins că dumnezeu (pentru mine, cu literă mică!) nu m-a salvat. Spuneam rugăciuni inclusiv înainte şi după masă. Eram disperat după dumnezeu. Şi el... L-a durut în fund de mine. Asta a fost prima oară cînd m-am gîndit să mă sinucid. Cînd am venit acasă, după ultima oră de română din acel an, toţi ai mei plîngeau. FUTU-ŢI MORŢII MĂ-TII CÎMPEANU VICTORIA!

Dat fiind faptu' că am fost credincios, sînt în măsură să fac comparaţie. Şi concluzia e una simplă: eram patetic! Aşteptam totu' din cer. Creştinilor (şi cei de alte religii, ori care ar fi ele), sunteţi jalnici! Nu meritaţi să trăiţi!

miercuri, 11 septembrie 2013

Poziţia mea cu privire la problema cîinilor comunitari

Motto: Ce păcat că nu am putut învăţa să fim oameni decît de la animale (Victor Martin)

Zilele astea este la mare modă scandalu' produs de uciderea unui copil de către o haită de cîini. Deşi s-a întîmplat pe o proprietate privată, aceasta a readus în atenţia publicului problema cîinilor maidanezi. Există două tabere. Pe de o parte cei care doresc vaccinarea şi sterilizarea cîinilor, iar pe de altă parte cei care cer, nici mai mult, nici mai puţin, uciderea lor. E clar pentru toată lumea că aşa nu se mai poate. În Bucureşti, am înţeles că sunt undeva la 68 de mii de cîini fără stăpîn. La mine în Constanţa nu or fi la fel de mulţi, dar tot sunt prea mulţi. Nu e normal într-un oraş european. În ţările civilizate, aşa ceva nu există.

Ca să nu o mai lungesc prea mult, vă spun din capul locului că sunt pentru omorîrea cîinilor vagabonzi. Asta pentru că nu putem aştepta circa 12 ani (durata medie de vîrstă a unui cîine) pînă mor toţi cîinii. Pînă atunci, ce facem? Nu mai ieşim din casă? Mie mi-e frică să merg pe stradă din cauza cîinilor. Mai ales dimineaţa şi seara, adică exact cînd îmi place să mă plimb.

Eu sînt iubitor de animale. Am o pisică. Dar o ţin în casă, sub îngrijirea mea. Nu e a nimănui. Asociaţiile pentru protecţia animalelor sunt absurde! Mîine-poimîine vor lupta pentru protejarea şobolanilor. Nu. Omul e om, iar animalul animal. E de ajuns!
Acum cîţiva ani am fost muşcat de o javră. Şi nu a fost deloc plăcut. Cine îi vrea, să îi ia acasă!