vineri, 28 octombrie 2011

Tăcerea greierilor

Motto: Moartea e savoarea existenţei (Emil Cioran)

Păşesc uşor pe sticlă spartă,
Natura-n juru' meu e moartă
N-am nici chef şi nici voinţă
Să exist, să fiu o fiinţă.

Strîng în pumnu' meu o floare
Ea nu simte, nu o doare
Vreau să rup ceru' în două,
Să trăiesc o viaţă nouă.

Totu-n faţa mea e gri,
Mortăciuni mii şi mii
Pe mîini am urme de sînge,
Soarele văd cum se stinge.

Cadavre putrezind pe lîngă mine
Nici nu mai contează cine
Am trăit şi am zîmbit,
Am mai dărîmat un mit.

Nu ştiu dacă mai trăiesc ori ba
Mintea mi-a luat-o tralala
Mă prăbuşesc în abis,
Mă gîndesc numa' la Cris.

Ah, da, şi era să uit
Aeru' de l-am absorbit
O clipă doar am aţipit,
Şi m-am trezit iar amăgit

Lumea e a lor şi orice-am zice
Rămînem la stadiu' de novice
Moartea nimic nou nu ne aduce,
Doar un fior străpunzător şi rece.

Deoadată se făcu linişte-mprejur
Nu mă mai cred la fel de dur
Sînt mai de grabă abătut,
Şi greierii, şi ei au tăcut...

joi, 27 octombrie 2011

Oficial, sînt ateu!

Motto: Acolo unde toţi gîndesc la fel, nimeni nu gîndeşte prea mult (Walter Lippman)

Azi a ajuns recensămîntul şi la uşa subsemnatului. Una dintre întrebări face referire la orientarea religioasă. Spre deosebire de recensămîntul anterior unde maică-mea m-a declarat ortodox, acum am fost pe fază şi m-am declarat ateu.

Adevăru' e că am fost destul de credincios într-o vreme, dar sămînţa îndoielii mi-a fost plantată de taică-meu în urmă cu ani buni. Îmi amintesc că am avut o discuţie în care el spunea că nimeni nu ştie care au fost primii oameni. Uşor contrariat, i-am replicat că primii oameni au fost Adam şi Eva. La care el mi-a spus că biblia este o carte din care trebuie trase anumite învăţături, transmiţînd un mesaj, nu este musai ca întîmplările de acolo să fi şi avut loc. Menţionez că tata e ortodox, însă nu are o credinţă oarbă.

Al doilea factor care mi-a dat de gîndit a fost postul TV Discovery. După părerea mea, cam 80-90% dintre oamenii de ştiinţă sunt atei. Asta e o aproximare proprie.

Nu cred că numărul de creştini este aşa de mare pe cît reieşea din fostul recensămînt, dar asta rămîne de văzut. Oricum, comparativ cu statele vestice, numărul e foarte mare. Suntem un popor superstiţios la greu. Şi asta nu ne ajută să evoluăm.

vineri, 2 septembrie 2011

Scumpă Cris

Eşti ca o zînă din poveşti
Cristina Bob te numeşti
Te iubesc mult de tot
Şi-asta n-are antidot.

Zici că nu mă mai ştii
Tot mereu te-aştept să vii
Preafrumoasă domnişoară
Să mă ierţi, bunăoară.

Eşti ca un înger minunat
După tine am tot oftat
Ţin la tine tare, tare
Zeiţa cea mai mare.

Dragostea mea e ca un ocean
Eşti dulce ca un pandişpan
Nu te mai tot da tu rotundă
Te ador de mii de ori pe secundă.

Greşind, te înalţi - de Cristina Bob

Azi ar fi fost ziua lui mami... Azi a murit un vis frumos... Acela al unei prietenii pe care am apreciat-o tot timpul... şi de care m-am legat. Ca şi natura, sufletul are o taină de aspre suferinţe pentru a putea aduce o nouă primăvară... Cînd viaţa nu ţi se împotriveşte deloc, sufletul nu are posibilitatea să se înaripeze. Poate că... greşind, te înalţi... greşind, cîştigi... greşind, înveţi... să ierţi şi să te ierţi pe tine însuţi. Aş vrea să ştiu să vorbesc astfel încît să mă fac înţeleasă. Aş vrea ca o singură persoană să ştie că ţin 100% din cît ţine la mine... Şi cum se zice... că e nevoie de fapte, nu de vorbă... asta am şi de gînd să fac. Mă bucur doar că mi-am deschis ochii... Am văzut apusul... şi acum pot să văd răsăritul... alături de persoanele de care am început. Alături de cei cu care am rîs... cu care am plîns... Altfel, nu vreau. Unii sunt fericiţi fiindcă nu cred în rău... alţii pentru că nu au crezut niciodată în fericire... Şi cu toate acestea, nici unii, nici alţii... n-au pierdut mai mult decît aceia care au cîntărit toate relele... Şi au numărat zilele de nefericire. Dacă noi am înţelege cît de puţin ne trebuie ca să fim fericiţi, am evita cele mai amare zile din viaţă. Nefericirea stă în faptul că nimeni nu măsoară fericirea pornind de la sine... De la nevoile sale... de la prietenii săi... ci de la altul. Şi încă de la cel socotit cel mai fericit. Fericită nu sînt... pentru că nu mai am alături de mine o persoană care a însemnat mult pentru mine... Şi care, probabil, nu o ştie... Şi mai ştiu că, uneori, va trebui să zbor deasupra clădirii pentru a-mi recăpăta veselia... Dar mai ştiu că acea Kris nu va mai exista ever... Şi e mult mai bine... cu această Kris... mai cu "picioarele pe pămînt". Ce voiam să evidenţiez e faptul că fiecare din noi putem fi prieteni. Trebuie spusă doar o vorbă bună la momentul potrivit. (pe care eu, însă, l-am ratat ) O mînă întinsă... şi o ciocolată caldă... Sau pur şi simplu... un gînd curat şi spus cu sinceritate.

Vă pup şi aveţi grijă de voi...

Forever Kris...

Ultimul meu post e dedicat unei persoane pe care o iubi mult, mult de tot... Şi care sper să mă ierte.

marți, 22 martie 2011

un Bob de speranţă

Nu pot să cred că s-a terminat aşa,
Ai fost cea mai dragă amică a mea
Nu pot să te şterg din creier
Friends Forever, remember?

N-am avut pe cineva mai apropiat
Pe tine, doar, te-am adorat
Alţii, în loc să ne împace
Îmi cer să te las în pace.

Niciodată rău' nu ţi l-am dorit
Mai de grabă aş fi murit
Ştii bine ce spun şi simt,
Nu cîştig nimic dacă mint.

Iartă-mă dacă am cerut mai mult
Eram un copil, nu un adult
Şi nu, nu mai vreau ignoranţă
Mai lasă-mi doar un bob de speranţă.

joi, 17 martie 2011

Obişnuiam să cred...

Motto: Înţelepciunea vine odata cu suferinţa (Eschil)

Obişnuiam să cred că dacă respecţi vei fi respectat;
Acum ştiu că cel mai important e să te respecţi pe tine.

Obişnuiam să cred că timpul vindecă toate rănile;
Acum ştiu că timpul este prin el însuşi o rană.

Obişnuiam să cred că dacă îţi pasă suficient de cineva, acest lucru va fi apreciat;
Acum ştiu că poţi fi hulit doar pentru că îţi permiţi să ai sentimente.

Obişnuiam să cred că e bine să îţi împărtăşeşti necazurile cu alţii;
Acum ştiu că nimănui nu-i pasă, aşa că ascultă-le pe ale lor.

Obişnuiam să cred că prieteniile, măcar unele, pot fi veşnice;
Acum ştiu că totul e trecător.

Obişnuiam să cred că fiecare are personalitatea lui, individuală;
Acum ştiu că personalitatea nu e decît suma experienţelor şi persoanelor pe care le întîlnim.

Obişnuiam să cred că iubirea n-are sens atunci cînd nu e împărtăşită;
Acum ştiu că iubirea nu are nevoie să aibă un sens.

Obişnuiam să cred că cine spune "te iubesc", chiar te iubeşte;
Acum ştiu că oamenii se pot juca foarte uşor cu cuvintele.

Obişnuiam să cred că oamenii ştiu şi pot să ierte;
Acum ştiu că ce contează e să ştii tu să te ierţi.

Obişnuiam să cred că un lucru care-mi pare 100% logic şi raţional nu are cum să fie privit altfel de alţii;
Acum ştiu că indiferent cîte probe ai aduce, oamenii mai cred şi ceea ce vor ei să creadă.

marți, 15 martie 2011

Eurodance, muzica anilor '90

2 Brothers On The 4th Floor
Eram mort după "Dreams"! Le-am cumpărat albumul numai pentru acea melodie, însă surpriza plăcută a constat în faptul că pe albumul cu acelaşi nume se găseau multe piese foarte bune, precum "Never Alone", "I Can't Believe It", "Let Me Be Free", "Turn The Music Up" sau "Can't Help Myself".
Albumul al doilea, intitulat simplu "2" a venit cu ultra-hit-ul "Come Take My Hand" pe care o ascultam de dimineaţa pînă seara. Pe acelaşi album se mai regăsesc ceva melodii reuşite ca "There's A Key", "Fairytales", "Fly (Through The Starry Night)", "Mirror Of Love", dar şi cîteva remixuri foarte bune.
Al treilea album (care nu a fost lansat niciodată oficial) ar fi conţinut alte cîteva mini-hit-uri: "I'm Thinkin' Of U", "Do You Know?", "The Sun Will Be Shining", "Heaven Is Here", "Living In Cyberspace", "Wonderful Feeling", "Stand Up And Live". Pur şi simplu nu mai era acelaşi lucru...

2 Unlimited
Au scos hit-uri fără limite! Enumăr de pe primul album ("Get Ready") "Twlight Zone", "The Magic Friend", "Workaholic" şi "Get Ready For This".
Albumul cu numărul doi ("No Limits!") a venit plin de hit-uri: "No Limit", "Let The Beat Control Your Body", "Tribal Dance", "Faces" şi "Maximum Overdrive".
Cei doi "fără limite" nu s-au oprit şi au scos pe piaţă un al treilea album (deja mult pentru o trupă dance) ce a purtat numele "Real Things", care conţinea, pe lîngă "The Real Things", "No One", "Here I Go" şi balada "Nothing Like The Rain" (o surpriză plăcută).
Odată cu compilaţia "Hits Unlimited" au mai lansat "Do What's Good For Me", "Jump for Joy" şi "Spread Your Love".

Ace of Base
Cînd spui "anii '90", inevitabil, primul nume care-ţi vine-n cap este Ace of Base!
Au fost comparaţi cu Abba (şi într-adevăr, sunt multe similitudini), dar au avut şi stilul lor propriu, inconfundabil.
"The Sign", "Living in Danger", "Don't Turn Around", "Happy Nation", "Wheel Of Fortune", "Beautiful Life", "Cruel Summer" dar mai ales super-hitul "All That She Wants" sunt difuzate şi acum pe posturile de radio.
Albumul de debut, "Happy Nation" (1993), este din punctul meu de vedere cel mai bun album al deceniului trecut. Au urmat şi altele, dar nu merită menţionate, din păcate.

Cappella
Au zdruncinat serios discotecile cu hitul "U Got 2 Let The Music".
Primul album "U Got 2 Know" (1994) a fost o reuşită, aproape toate melodiile fiind demne de luat în considerare. În topurile de specialitate au mai intrat "Move On Baby", "U & Me", "Don't Be Proud" şi preferata mea, "Take Me Away".
Al doilea album "War In Heaven" (1996) a fost ceva mai slăbuţ". În afara hit-urilor "Tell Me The Way" şi "I Need Your Love", celelalte piese au fost de umplutură. A urmat şi un al treilea (1998), dar nimeni nu a auzit de el.

Culture Beat
Cine dintre cei care aveau urechi în '93 nu-şi aduce aminte versurile "Call him Mr. Raider, call him Mr. Wrong, call him Mr. Vain".
Albumul "Serenity" (1993) mai conţinea "Got To Get It", "World In Your Hands" şi "Anything".
În 1996 au lansat "Inside Out", un LP ceva mai slăbuţ, dar care a venit cu două hit-uri destul de okay: "Crying In The Rain" şi "Inside Out".





DJ Bobo
Albumul meu preferat "Dance With Me" (1993) conţinea piesa care a fost mult timp preferata mea "Somebody Dance With Me", dar şi "Keep On Dancing", "Everybody" şi "Take Control". Nu are rost să le enumăr şi pe celelalte. Tot albumul e bun!
Albumul "There's a Party" (1994) a venit cu hit-urile "Love Is All Around", "Let The Dream Come True" şi "There Is A Party". Mi-au mai plăcut "What About My Broken Heart", "I Know What I Want" şi "There's A Paradise".
De la albumul al treilea mi se pare că DJ Bobo a lăsat ştacheta mai jos. "World In Motion" (1996) conţinea "Respect Yourself", "Pray" şi "Shadows of the Night".

Dr. Alban
Primul album al lui Dr. Alban s-a intitulat "One Love" (1992) şi conţinea, pe lîngă "One Love" (evident), super-mega-hit-ul "It's My Life". "Sing Hallelujah" a mai fost lansat, dar mie nu prea mi-a plăcut.
De obicei primul album e cel mai bun, dar în cazul lui Dr. Alban nu a fost aşa. Albumul cu numărul doi, "Look Who's Talking" (1994) conţine o grămadă de realizări. Şi nu mă refer doar la "Let The Beat Go On" şi "Look Whos's Talking" care au fost lansate ci şi la melodii mai puţin cunoscute precum "Gimme Dat Lovin", "Go See The Dentist" "Away From Home" sau "Plastic Smile".
Al treilea album "Born In Afrika" (1996) nu a dat decît o piesă k lumea: "This Time I'm Free".

East 17
Cred că toţi colegii din generală erau înnebuniţi după ei (fete şi băieţi deopotrivă).
Albumul "Walthamstow" (1993) a adus două super piese "It's Alright" şi "House Of Love". Drăguţ şi remake-ul după piesa celor de la Pet Shop Boys "West And Girls"
Albumul "Steam" (1995) a avut numai melodii una şi una: "Around The World", "Steam", "Hold My Body Tight", "Stay Another Day", "Let It Rain" Le enumăr şi pe cele nelansate fiindcă merită: "Let It All Go", "Set Me Free", "Be There", "M.F. Power", "Generation XTC".
Albumul "Up All Night" (1996) a venit cu hit-urile "Thunder", "Do U Still" şi "Someone To Love".

E-Type
"Made In Sweden" (1994), albumul de debut, a venit cu două super-piese "This Is The Way" şi "Set The World On Fire". Pe acelaşi album regăsim şi originalul furăciunii lu' Moga (piesa cu Dracula) "When Religion Comes To Town".
Al doilea album, "The Explorer" (1996) a adus "Calling your name" şi "I just wanna be with you".
Albumul din 1998 "Last Man Standing" nu a fost mai prejos decît precedentele venind cu "Angels Crying", "Here I Go Again", "Princess of Egypt" şi "Hold Your Horses".


Fun Factory
M-au înnebunit cu piesa "Pain"! Îmi lipeam urechea de casetofon pentru a o auzi la maxim. Albumul de debut ("Non Stop") a mai conţinut "Groove Me", "Take Your Chance", "Love Of My Life", "Close To You", "Hey Little Girl".
Al doilea album, "Fun-tastic" n-avea decît două piese mai de doamne-ajută, "I Wanna B With U" şi "Celebration". De fapt, ce zic eu, că "I Wanna B With U" a rupt toate topurile. Da' totuşi pe mine nu m-a dat pe spate...


Haddaway
"What Is Love". Am spus tot? Nu chiar, dar am spus destul de mult. Probabil hit-ul anilor '90. Pe acelaşi album (din 1993) se mai regăsesc "Life", "Rock My Heart" şi superba baladă "I Miss You".
Albumul din 1995 "The Drive" a avut un singur hit de luat în seamă: "Fly Away" ("Catch a Fire" e prea slab).


Masterboy
Pe nemţii de la Masterboy i-am remarcat odată cu hit-ul "Generation of Love", care alături de "Anybody", "Baby Let It Be" şi "Land of Dreaming", făcea parte de pe al patrulea album al formaţiei lansat în '95.
Albumul "Colours" (1996) conţine o piesă care mie mi-a plăcut mult "Show Me Colours" (mai erau p-acolo "Mister Feeling" şi "La Ola Hand In Hand").

Maxx
Cînd spui "Maxx" te gîndeşti la calitate şi nu cantitate. Au avut un singur album, dar fără umpluturi.
Pe lîngă hit-urile cu care au spart topurile, "Get-a-way", "No more" şi "You Can Get It", LP-ul "To The MAXXimum" (1994) mai conţine piese reuşite precum "I Can Make You Feel Like", "Should I Stay, Should I Go", "I Want You" sau "Maxximum Extacy", care e un pic mai... ciudat.





Real McCoy
Albumul "Another Night" (1995) conţine hit-urile "Another Night", "Run Away", "Love and Devotion", "Come and Get Your Love", "Automatic Lover (Call for Love)", "Sleeping With an Angel" şi "Operator". Ei bine, da, o grămadă!
A urmat albumul "One More Time" în 1997 dar nu ştiu mare lucru despre el.




Whigfield
Multe piese bune pe albumul omonim din 1995: "Saturday Night", "Another Day", "Think Of You", "Close To You", "Big Time", "I Want To Love", "Sexy Eyes". Şi mie mi-a plăcut mult balada "Don't Walk Away".
Pe al doilea album, "Whigfield II" (1997) găsim alte hit-uri precum "Last Christmas", "Gimme Gimme", "Baby Boy", "No Tears To Cry", "Givin' All My Love".

vineri, 11 martie 2011

Nu renunţ!

Nu renunţ să cred în tine
Să sper că totul va fi bine
Mă agăţ de tot ce-a fost cîndva,
Nu mă pot gîndi la altcineva.

Nu renunţ să te visez,
Şi te visez în fiece noapte
O fantezie pe care eu o creez
În care te am aproape.

Nu renunţ să aştept
Şi te aştept zi după zi
Nu pot să cred că nu ai să mai vii,
De visele mele nu m-am rupt.

Nu renunţ să cred în noi
Viaţa s-o-mpărţim la doi
Să fie dragostea în toi,
Să ne găsească pe plajă goi.

Nu renunţ să sper, oh, nu
Nu-mi place cum trăiesc
Bine ar fi să te regăsesc
Să nu mai fiu doar eu, unu'.

Nu renunţ să cred în mine
Deşi totul se leagă de tine
Fără tine sînt un nătăfleţ,
Tu eşti ce-am avut mai de preţ!

marți, 8 martie 2011

Declaraţie de dragoste

Poezie pentru Cris (zîna bună) 
[publicată pe 6 iunie 2006]
Cred că-i prima poezie pe care am scris-o. :)

Dragostea-i picătura de ploaie ce mîngîie deşertu'
Raza de soare care alungă întunericu',
E-o-ngheţata într-o zi de vară
Fără tine, viaţa mi-e amară.

A mai trecut un ceas, o zi, o săptămînă
Neînsemnat rămîn, nu's bun de nimic
Vreau să vin şi să te iau de mînă
Apoi să te cer de la al tău tătic.

Eşti departe... te caut în noapte
N-aud nimic, nici vorbe, nici şoapte
În gînduri doar te simt aproape
Da' n-am curaj să trec la fapte.

Mă-nvîrt în gol, mă pierd în gînduri
Nu vreau nici apă şi nici aer
Pe tine să te am alături,
Să încetez să mai fiu fraier.

Dimineaţa să-mi dai sărutarea ta
Seara să simţi mîngîierea mea,
Să facem dragoste ca doi nebuni
La toate şi la tot să fim imuni.

Vin' la mine de mă ia,
Fii floarea din grădina mea
Te vreau pe tine, te vreau acum
Am curaj - "te iubesc" îţi spun!

Azi fiind 8 martie, nu e un remember întîmplător...

Tu şi eu

Tu nu mai vrei să auzi de mine,
Eu îmi doresc să-ţi fie bine
Tu nu vrei să ştii dacă mai trăiesc
Eu numai la tine mă gîndesc.

Tu nu mai vrei să fim pe acelaşi Pămînt
Eu ţin minte că am făcut un legămînt
Tu spui că nu mai suntem amici,
Eu mă fac că nu aud ce zici.

Tu vrei să fugi departe, undeva
Eu vreau să vorbim orice, ceva
Tu vrei să te ascunzi, să nu te mai ştiu
Eu te caut, mă faci să mă simt viu.

Tu te superi din nimic, din orice
Eu mă uit amar cu timpul trece
Tu te porţi cu mine distant, rece
Eu aştept ca gîndul rău să-ţi plece.

Tu eşti deranjată de un sms simplu
Eu privesc altfel, imaginea de ansamblu
Tu mă acuzi, recunoaşte, cu uşurinţă
Eu te caut orice ar fi, cu umilinţă.

Tu poate ai vrea să nu te mai caut
Eu, să ştii, refuz să mă fac nevăzut
Tu consideri că totul s-a terminat
Eu să sper niciodată n-am încetat.

joi, 13 ianuarie 2011

Drepturi de autor vs Libertate, Cultură, Progres

Motto: Nu există fericire fără libertate, nici libertate fără curaj (Pericles)

Potrivit unor statistici, vreo 96% dintre posesorii de calculatoare români, deţin materiale piratate. Adicătelea 96% dintre noi am fi nişte infractori!

Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă un bogătan precum Bill Gates, de exemplu, ar cumpăra întreaga industrie software şi ar decide să nu o comercializeze. Sau vreun şeic ar cumpăra industria muzicală şi ar scoate-o de la difuzare. Cred că doar aşa, doar atunci, şi-ar da seama şi cei cu creierele spălate cît de nenorocită e porcăria aia de lege a drepturilor de autor. Căcat.
Creierele spalate le au acei copchii care ascultă pe la TV cum dacă respecţi nu ştiu ce vedetă pop, trebuie să îi cumperi albumul original. E mai uşor la cei care trăiesc pe banii părinţilor. :)

Îmi amintesc cum, în urmă cu cîţiva ani, nu se puteau difuza imagini de la meciurile din Liga 1 de fotbal. Pînă cînd a intervenit CNA-ul amintind de dreptul la informare. Una dintre putinele fapte bune aleinstitutiei cu pricina...
În anii '90, piraterie însemna băieţi care vindeau casete audio înregistrate pe casetofonul de acasă. Băieţi care făceau bani pe munca altora. În zilele noastre însă, oamenii fac schimb de fişiere audio/ video prin intermediul unor programe precum DC++ sau uTorrent. Programe gratuite. Acum nu se mai îmbogăţeşte nimeni pe munca altuia, totuşi, nici aşa nu e legal. Hmm. This is strange.
Parcă suntem într-un scenariu de coşmar, precum cel al filmului "Equilibrium", unde oamenii ascundeau tablourile şi alte obiecte de artă. Parcă suntem pe vremea lu' Ceauşescu, cînd lumea asculta pe ascuns radio "Europa liberă". Aşa e acum, intri cu frică pe DC++. În ce lume trăim?

Oare cîţi bani ar trebui investiţi pentru achiziţionarea filmelor sau albumelor muzicale favorite? Cîteva zeci de milioane, sau poate sute. Un cd gol costă 0,5 lei. Unui cu un artist internaţional precum Shakira sau Enrique Iglesias, de 100 de ori mai mult. Suntem luaţi drept proşti, bag seama. Dacă tragi la xerox o carte, preţul va fi apropiat de cel al cărţii originale.
Se fac estimări cu privire la aşa-zisele pierderi provocate de piraterie, nişte estimări (cel mai adesea) fără nicio bază logică, dar nu se fac şi pentru cîştiguri. Categoric există şi cîştiguri. Pe cîţi nu i-a făcut YouTube vedete?
Susţinătorii şi întreţinătorii pirateriei acţionează asemeni unori "robin huzi" moderni. Iau de la bogaţi şi dau celor mai săraci. Ilegal da. Imoral nu.

Există foarte multe metode prin care industria cinematografică sau cea muzicală ar putea exista şi fără ca oamenii să plătească. Mai ales prin reclame. La începutul filmului, ar putea apărea o reclamă "Coca Cola" şi aia este. Las' să plătească marile companii, nu omul de rînd.
Copy/ paste nu e furt. Furt înseamnă să iei un lucru din posesia unuia, acela rămînînd cu mîna goală. Copy/ paste înseamnă colaborare, înseamnă să ne ajutăm unii pe alţii. Într-un cuvînt - evoluţie!
Să zicem mersi că nu exista legea drepturilor de autor pe vremea lui Benjamin Franklin, că stăteam dreaq pe-ntuneric acuma. :))

E greu de vorbit de infracţiuni cînd nu există un prejudiciu bine definit. Nu avem nicio garanţie că un om care descarcă un album BUG Mafia de pe net, l-ar cumpăra din magazin. În schimb, ascultînd melodiile în Winamp, se poate decide să dea bani pe un bilet şi să meargă la un spectacol.

duminică, 9 ianuarie 2011

Nu te pot uita

Timpul trece, pentru toţi e-o singură lege
Deşi inima mi se zbate, caută să te renege
Dar a te nega pe tine, înseamnă a mă lupta eu cu mine
Pentru că vezi tu, acum în mine-i o parte din tine.

Nu are sens să mă mai fac că nu văd,
Să zic că mi-e bine, cînd în interior e prăpăd
Aş vrea să zbor de pe bloc ca-n "Matrix", ca Neo
Inima mi-e antrenată ca-ntr-un campionat de rodeo.

Indiferent cine ce mi-ar spune, ce mi-ar impune
Şi chiar cînd unii o dau cu mine în glume
Rîd cu ei, deşi, poate, nu e rîsul meu
Gîndul mi-e la tine, ştii bine, mereu.

Aud că te-ai schimbat, dar asta nu mă sperie
Imaginea ta nu poate fi răpusă, e tot în glorie
Fii cine vrei să tu să fii, nimeni să te mintă
Nu vreau nimic mai mult decît să fii fericită.

Omul e ca o vază goală, cînd se naşte
Florile sunt oamenii pe care îi întîlneşte
Unii nu îi plac şi de-asta nu-i opreşte
Experienţele îl fac să fie om, să fie ce este.

Cea de-atunci e încă în tine, ştiu bine
Ea, poate, ar vrea să mai vorbească cu mine
Nu o mai certa... dă-i voie să fie ea
Să fie odată pace între mine şi tine, între tu şi... ea.

vineri, 7 ianuarie 2011

Plus infinit

Motto: Noi nu trăim niciodată, ci aşteptăm să trăim (Voltaire)

Banii
Trebuie să cunoaştem "valoarea" banului, spun mulţi dintre părinţii noştri (sau alte persoane trecute de prima tinereţe).
Cu banii poţi cumpăra case, maşini, haine. Chiar şi "oameni", uneori. De multe ori, cei care au s-au simţit frustraţi de lipsa banilor, se străduiesc să ofere urmaşilor asta. Dar de ce, oare, de atîtea ori, odraslele lor ajung dependente de droguri, alcool ş.a.m.d.? În concentrarea lor pe cîştigarea cît mai multor bani, renunţă la timpul dedicat familiei. Afecţiunea, înţelegerea, educaţia... cad pe planuri secudnare, dacă nu chiar dispar complet.
Care e, de fapt şi de drept, valoarea banului? Fix cea pe care i-o dăm noi. Nici aerul din plămîni, nici stelele de pe cer nu costă bani. Însă da, trebuie recunoscut, în societatea modernă e cam greu fără bani. Poate doar pe la ţară, unde oamenii trăiesc mai mult din ce cultivă, merge mai fără bani. Însă banul rămîne o unealtă. La fel ca o sapă. Da, e necesară pentru a planta legume, dar leguma aia are nevoie şi de apă şi de fotosinteză. Şi de atenţia grădinarului, care trebuie să o mai pigulească periodic. La fel şi omul.

Cariera
Tot părinţii sunt primii care ne spun că pentru a ajunge "cineva" în viaţă, e necesar să avem nişte slujbe care dau bine. Iar aici e o problemă. Ce "dă bine" acum, ar putea părea penibil în 5-10 ani? Numai să ne gîndim care erau cele mai respectate job-uri pe vremea Împuşcatului. În agricultură, în uzine, în cercetare. Profesorii erau foarte respectaţii. Nu doar elevii ci şi părinţii acestora stăteau drepţi la şedinţele cu părinţii. Iar acum... Mai are rost să zic?!
Concentrarea pe carieră vine tot din anumite frustrări. Din a dovedi altora că eşti "cineva". Iar cînd te strădui prea mult să demonstrezi una şi alta celor din jur, rişti să trăieşti pentru ei, dar să nu mai exişti pentru tine.
A îmbina utilul cu plăcutul e ceva mai rar, în zilele noastre. Avem oameni blazaţi în slujbele lor, plictisiţi de viaţă, dar care nu se sfiesc să afişeze un zîmbet fals în faţa altora, dintr-o mîndrie soră cu demenţa. Este "fericirea" de a părea fericit. Chiar dacă în interior te prăbuşeşti...