miercuri, 9 septembrie 2009

Vreau să mor!

Motto: Moartea e savoarea existenţei (Emil Cioran)

Viaţa de după moarte... Judecata de Apoi... Viaţă şi moarte. Alb şi negru, zi şi noapte, materie şi antimaterie.
Eu cred că oamenilor le este greu, foarte greu, uneori imposibil să accepte că pur şi simplu totul se va termina. Definitiv şi irevocabil. Că nu-i vor mai vedea vreodată pe cei dragi. De aici teoriile cu privire la o presupusă continuare a vieţii chiar şi după moarte.

Oamenii visează la viaţa veşnică din cele mai vechi timpuri. Dar oare veşnicia e binecuvîntare sau blestem? Cum ar fi să serbăm Crăciunul în fiecare zi? Ar mai avea vreun farmec?! Eu cred că viaţa e cu atît mai specială cu cît e un lucru atît de firav; e cu atît mai preţioasă.

Apoi, nu pot să nu mă întreb dacă mi-ar plăcea să fiu un "suflet plutitor"? Toate hobby-urile mele cam devin imposibile, iar viaţa se rezumă la... a pluti. Mai pot eu să şoptesc cînd spun lucruri ce mă emoţionează sau să urlu cînd ceva mă doare? Mai pot să cînt ori să dansez? Ooops, n-am corp, n-am corzi vocale. Mai pot eu să miros, să ating, să simt... ploaia? N-am nas, n-am nici simţ tactil.

Cum ar fi să o reîntîlnesc pe mamai-mea (rip ) dar să fie numai un "suflet plutitor"? Mai pot eu să îi văd ochii mari şi negri, calzi şi buni? Mai pot să o îmbrăţişez? Mai pot să-i aud vocea? Mai pot să mănînc bunătăţile pe care mi le făcea mereu? Sau doar îi transmit gîndurile mele prin telepatie, despre cum era cînd nu eram doar o UMBRĂ?
O fantomă scrie poezii? O fantomă poate picta, desena, sculpta? Se mai fac filme, se mai joacă teatru în Paradis?
Planetele mor, sorii mor, galaxiile... chiar Universul. E cel mai natural lucru: te naşti şi mori!

La dracu', sînt o fiinţă vie, îmi curge sînge prin vene. Simt, văd, miros, aud, TRĂIESC! Nu am nevoie să fiu un kkt de fantomă idioată! Nu vreau viaţă veşnică, vreau doar să-mi trăiesc viaţa după cum aleg.

Vreau să mor pentru că vreau să trăiesc!