vineri, 30 mai 2008

Confesiunile unui homosexual


Ai dreptul să iubeşti!
Ai dreptul să fii diferit!


Am realizat că sînt diferit pe la 8-9 ani. Îmi erau mai dragi băieţeii decît fetiţele, care chiar îmi erau nesuferite. Bleah!
Bineînţeles că ai mei îmi explicau cum trebuie să fie un băieţel, cum trebuie să fie o fetiţă, ce îndeletniciri are fiecare. Şi na... mie-mi spuneau că sînt ca o fată, dar nu mă deranja. Aceleaşi stereotipuri. Chiar îmi plăcea să mă fardez, să mă rujez, să port pantofii cu toc sau rochiile mamei cînd era plecată de acasă. Şi mi-am mai luat-o pe coajă pentru asta.

Pe la 10 ani m-am îndrăgostit prima oară. Îl chema Laviniu şi era blond cu ochii albaştri. El nu avea ochi pentru mine. Cred că îi plăcea o colegă. Am făcut tot posibilul să ajung în bancă cu el. Le ciupeam pe colege şi ele în loc să fie onorate... Na, pînă la urmă m-a mutat învăţătoarea în aceeaşi bancă dar nu pentru mult timp. Mi se părea atît de drăguţ. I-am spus mamai'mii (rip ) că sînt îndrăgostit, dar am fost nevoit să spun că este o ea... Lavinia. În 5-8 mi-a mai plăcut de doi colegi. Şi chiar de unul eram destul de apropiat. Evident că el nu ştia cum îl văd... Obişnuiam să îl privesc lung în timpul orelor de curs... dar eram atent să nu fiu observat. Îl visam.

Niciun heterosexual nu poate şti ce simte un homosexual. Chiar şi cei care susţin că ne înţeleg... Majoritatea homosexualilor se nasc astfel, nu cred ca poate fi vorba de convertire. Dacă eşti hetero şi îţi plac fetele, îţi poţi impune să-ţi placă băieţii? Cum? Asta e ceva independent de noi. Este absurd şi penibil să fim judecaţi pentru cum ne-am născut. Dacă eşti blond, chel, negru sau homosexual nu depinde de tine. Blame Mother Nature!
Mă deranjează "glumele" care se fac pe seama noastră. Homosexualule, poponarule sunt atribute peiorative. Mai încercam să schiţez un zîmbet la bancurile cu homosexuali pe care le auzeam, iar cînd ajungeam acasă, plîngeam. Mi-era greu să spun staţi bă că eu's homălău. Cred că îi înţeleg pe rromi, evrei sau celelalte minorităţi. Trebuie să fie toate oiţele la fel. Care-i diferit, jos cu cu el! Maimuţe proaste!
Şi mai sunt jegurile astea de Vadim Tudor, Gigi Becali sau Paraziţii care tot au ce au cu noi. Nu mai dorm noaptea de grija noastră. Fostul ambasador al SUA în România, Michael Guest, şi-a luat zeci de "bobîrnace" de la nebunu' de Vadim pentru orientările lui sexuale. Ce îl f... grija pe Vadim ce face Michael Guest în pat? Ca să nu mai zic de Becali (ciobanu' minune ) care spunea că dacă iese preşedinte, face cartiere separate pentru homosexuali, ca să nu îi mai iasă-n cale. Ce mizerabil. Şi exemplele pot continua la infinit. Mereu se caută lucrurile care ne separă, nu acelea care ne unesc. Tipic oamenilor limitaţi.

Argumente contra homosexualităţii nu prea există. Sau eu cel puţin, n-am auzit nici măcar unul de luat în seamă. Poate cel mai uzitat este acela că persoanele de acelaşi sex nu se pot reproduce, şi vezi Doamne, specia noastră minunată riscă să dispară. O tîmpenie. În primul rînd, există fertilizarea in vitro, pentru ignoranţii care nu ştiau. Nu dispare omu' cu una cu două căci iarba rea, nu piere. Îl al doilea rînd, nu cred că e nimeni obligat să se înmulţească. Sunt oameni care nu pot dar şi oameni care nu vor. Păi ce ne facem cu frigidele ori cu asexuali? (asexual este cel care nu simte atracţie faţă de niciunul dintre sexe) Îi violăm sau ce facem? Astea sunt lucruri absurde.

Alt argument la modă, este cel religios. Zic EI că e păcat, dom'le. Dumnezeu i-a lăsat pe Adam şi Eva nu pe Adam şi Gheorghe. Altă oligofrenie. Păi pe homosexuali cine i-a lăsat, eu? Dacă e să o luăm aşa, probabil majoritatea îşi închipuie aceste personaje mitologice ca fiind de culoare albă, deci hai să-i omorîm pe negri. Rîdem noi, rîdem, dar au fost şi vremuri în care se gîndea astfel. Cum au trecut acelea, vor trece şi astea. Se poate observa cu mare uşurinţă diferenţa de mentalitate dintre tinerii epocii internetului şi bătrînii stricaţi de comunism.
Mereu au fost cîţiva şmecheri care cu Biblia-n mînă, i-au manipulat pe cei mai slabi de înger cu fraze interpretate după bunul plac. Şi ca o dovadă, sunt şi culte creştine unde homosexualitatea nu e păcat şi chiar există preoţi homosexuali. E aceeaşi carte, dar fiecare interpretează după cum îi convine. Şi nu cred că dacă eu am chef să dansez gol în lanul de porumb pentru a invoca ploaia, am dreptul să dau cu pietre în cei care nu fac ca mine. Fiecare are propriile concepţii şi ar trebui să-şi vadă de propria existenţă. (asta pt. dezaxaţii de la "Noua Dreaptă")

Mi-a fost frică să le spun alor mei că sunt homosexual. Le-am zis eu ceva pe la 13 ani, dar nu mi-a plăcut reacţia şi n-am mai zis decît în glumă, pentru a testa terenul. Este greu... Cînd nici părinţii nu te înţeleg, ce să mai ceri altora?
Normal că aş vrea şi eu să-mi întemeiez o familie, să am copii. Dar e greu în România. Dacă nu mă pot căsători cu o fată fiindcă sînt homosexual, de ce să nu mă pot căsători nici cu un băiat? Pe cine ar deranja asta? Iar legat de adopţii, cred că un homosexual poate fi cel puţin la fel de bun părinte ca un heterosexual. Şi e o prostie ce se spune că automat copilul va fi homosexual. Păi atunci eu de ce sunt homo dacă ai mei sunt hetero? E clar că regula asta nu există. Ba dimpotrivă, ştiind prin ce a trecut el, poate că un homosexual îşi va înţelege mai bine urmaşul. Marea problemă o reprezintă violenţa (fizică şi verbală) din faniliile româneşti, nicidecum orientarea sexuală a părinţilor.

NOTĂ: Acest articol este un exerciţiu de imaginaţie